Numită „Zosia” de echipa de arheologi, aceasta a fost înmormântată cu o seceră de fier poziționată la gât și picioarele încadrate de un lanț cu lacăt, toate măsuri de protecție folosite în trecut pentru a preveni „întoarcerea” din morți a celor considerați vampiri. Echipa de oameni de știință, prin analiza ADN, imprimare 3D și modelaj din lut, a reușit să-i recreeze chipul, aducând o nouă perspectivă asupra destinului unei tinere marginalizate din cauza superstițiilor epocii.
Ce spun cercetătorii
„Paradoxul e evident: cei care au înmormântat-o au încercat să împiedice revenirea ei la viață, iar noi am reînviat-o, simbolic, prin această reconstrucție”, a spus arheologul suedez Oscar Nilsson. Zosia, a cărei poveste iese acum la lumină, a fost descoperită în 2022 de cercetători ai Universității Nicolaus Copernic din Torun. Analiza craniului său arată că aceasta, probabil, suferea de o afecțiune care provoca stări de leșin, dureri severe de cap și posibilă instabilitate mintală – simptome care ar fi generat suspiciuni în comunitatea sa.
Obiectele găsite în mormântul Zosiei, inclusiv secera și lacătul, simbolizau în acea perioadă protecția împotriva „vampirilor”, conform experților de la Universitatea Nicolaus Copernic. Zosia era îngropată în locul cu numărul 75 din cimitirul neidentificat, alături de alte cadavre considerate „vampiri”, cum ar fi un copil îngropat cu fața în jos și picioarele legate, pentru a se asigura că nu se va întoarce din morți.
Puține detalii sunt cunoscute despre viața Zosiei, dar obiectele funerare indică o posibilă origine nobilă sau cel puțin o stare materială superioară, susține echipa de cercetători. Nilsson descrie atmosfera plină de teroare din Europa secolului al XVII-lea, devastată de războaie și superstiții, o perioadă în care frica de creaturi supranaturale era des întâlnită.
Cum arată cadavrul Zosiei după 400 de ani / Sursa foto - Facebook Oscar Nilsson
Procesul de reconstituire facială a fost realizat prin imprimarea 3D a craniului și adăugarea treptată de straturi de lut modelate „muşchi după muşchi”. Nilsson a folosit structura osoasă pentru a estima trăsăturile faciale, luând în considerare caracteristicile etnice și demografice ale Zosiei. „E emoționant să vezi chipul reînviat al unui om despre care știm atât de puțin, dar a cărui poveste este captivantă”, a declarat el.
Oscar Nilsson a subliniat că reconstrucția nu urmărește să o prezinte pe Zosia ca pe o creatură de temut, ci ca pe o ființă umană, readusă în actualitate pentru a ilustra nedreptățile cauzate de superstițiile vremii.
